Site Loader
Girl with flower in hair on bench

Ai de-a face în viață cu două tipuri de oameni: albinuțe și muște. Albinuțele sunt programate să caute flori și muștele gunoi și rahat. Albinuțele vor căuta flori oriunde s-ar afla, iar muștele… muștele vor căuta gunoi și rahat și dacă s-ar afla într-o livadă plină cu flori. Fii albină, nu muscă!

Le-am împărțit forțat în două categorii ca să fie cât mai clar la ce tip de perspectivă mă gândesc când descriu lentila cu care privest unii mediul care îi înconjoară: albinuță sau muscă.

Cunoști poate și tu acel tip de oameni care găsesc nod în papură la orice, precum turiști pe care îi aduci în Tenerife și se plâng că e cald aici (sich beschweren oder meckern e sport național pentru unii), îl aduci în Egipt și comentează ca nisipul ar putea fi un pic mai fin, Îi aduci vinul alb la masă și menționează că temperatura corectă ar fi cu două grade mai puțin decât are vinul din paharul lui, că vinul roșu nu a fost lăsat să respire după ce a fost deschisă sticla, că numai un restaurant a fost vreodată în stare să facă fripturia în sânge așa cum a comandat-o etc.

În fine, mă înțelegi, first world problems cum se zice pe engleză. Indiferent că există milioane de oameni pe lumea asta care ar da oricând ziua lor obișnuită pe una din zilele tale proaste și ar fi absolut fericiți, unii dintre noi totuși găsim nod în papură, în orice circumstanțe. De ce? Pentru că am adoptat fără să ne dăm seama setarea mentală a muștei: caută gunoi și rahat, indiferent în ce mediu te afli.

Acest tip de persoană nu-și va schimba discursul nici când toate doleanțele i se împlinesc, nici când va câștiga mult mai mulți bani, nici când va avea familia pe care și-o dorește, nici când politicienii vor face treabă mai bună… Indiferent ce schimbări s-ar întâmpla în mediul extern, omul care folosește perspectiva muștei va găsi sau fabrica gunoi sau rahat în jurul căruia să graviteze.

Ce face în schimb un om cu perspectiva albinuței? Cum vede viața o persoană care e programată să caute flori? Va circula cu zâmbetul pe buze căutând flori inclusiv în medii care oferă gunoi și rahat. Vei spune că a circula prin lume așa naiv și aparent ușor delirant nu e sănătos sau obiectiv. Atunci propun să revizuim definiția a ceea ce este sănătos și să o asociem cu utilitatea.

Astfel perspectiva cea mai sănătoasă este cea care ne crește calitatea vieții, care ne ajută să găsim diamantele rătăcite prin gunoi uneori sau diamantele neșlefuite. Prin simplul fapt că ești în viață ai ceva de apreciat și pentru care poți simți recunoștință. Dacă inclusiv persoanele tetraplegice pot găsi o rațiune de a trăi și a savura existența proprie, așa cum este ea, atunci ce ne oprește de fapt în a aprecia ce avem?

Dacă un bolnav terminal de cancer poate găsi satisfacție în a savura ultimele sale zile de existență, ce le oprește pe alte persoane să circule prin viața cu atitudinea albinuței?

Totul rezidă în setarea mentală: unii se programează să fie albinuțe, alții să fie muște. Albinuțele și muștele primesc programarea prin ADN, dar noi ce scuză avem să ne comportăm astfel? Noi oamenii ne putem programa și singuri. Multe din programările aceste se întâmplă inconștient, eventual sunt moduri învățate de la alții, poate din familie, poate din mediu. Le-am exersat la început de câteva ori și am observat probabil că primim mai multă atenție când arătăm cu degetul critic într-o direcție.

Sau poate că ne folosește pentru că atâta vreme cât arătăm cu degetul înspre ceva exterior, se uită și alții într-acolo și nu văd ce ne lipsește nouă. Este o metodă uneori de a distrage atenția de la insuficiențele proprii. Dacă arăt mereu cu degetul la ce nu merge la alții, mă erijez într-un fel de autoritate și nimeni nu mă arată pe mine cu degetul, nimeni nu are ocazia să-și concentreze atenția pe mine și pe insuficiențele mele. Toate aceste procese sunt inconștiente.

Uneori nici măcar psihoterapeutul tău nu se prinde de mecanismele inconștiente din spatele unui stil de a proceda. Se manifestă uneori atât de consecvent și de pervaziv, încât sunt considerate trăsătură de personalitate. Așa e ea, critică, nu se va schimba niciodată, sau așa e el, mereu găsește un defect și acolo unde nu e cazul.

Sugerez să circulăm prin viață cu ochelari cu lentilă colorată în roz și să ignorăm unde este de lucru? Nu chiar. Dimpotrivă, propun când avem chef să lucrăm cu ceva, să începem în primul rând cu propria persoană, nu cu exteriorul.

Sugerez atunci că ar trebui să fim critici cu noi înșine și permisivi cu ceilalți oameni sau cu mediul în care trăim? Bineînțeles că nu, asta ar fi doar aceeași Mărie cu altă pălărie. Echilibrul este undeva la mijloc. Primul pas și cel mai important este:

Arată recunoștință pentru ceea ce ai.

Pornește în viața de zi cu zi cu această setare mentală. Construiește în primul rând mental livada cu flori care îți aparține. Aceasta e fundația sănătoasă pe care poți construi restul zilei și persoanei proprii.

Dacă ai două mâini și două picioare și fiecare funcționează bine, bucură-te! E un lux pe care nu-l au toți. Poți face uz de corpul tău să faci sport sau să lucrezi? Excelent! Iarăși este un lux pe care nu toți îl au. Uită-te la lista de lucruri pe care le iei de-a gata în viața ta și pentru care alții ar da un rinichi poate să le obțină și arată recunoștință pentru ele.

Acceptă-te ca om

Ce sugestie mai e și asta? Acceptă-te fără a lua în calcul performanța ta exterioară. Știi, paradoxal, persoanele care sunt foarte critice cu ceilalți sau cu mediul extern în general, au cea mai mare parte de critică rezervată pentru propria persoană. Poate la prima vedere ai crede că se cred perfecți sau că doar ei pot face lucrurile ca lumea și restul sunt incompetenți. Dar de fapt în sinea lor stima de sine nu este la cote așa de sănătoate pe cât ai crede.

Persoanele critice folosesc în privat aceeași tactică cu sine pe care o folosesc și în exterior. La fel de dur cum îi judecă pe alții se judecă și pe sine, doar că nu e vizibil cu ochiul liber. Este o luptă de gherilă dusă împotriva sinelui mult mai ascunsă. Ce mediu greu de suportat trebuie acesta să fie, să-ți fii cel mai acerb critic 24 de ore din 24. Nu e o situație de invidiat.

Efectele negativismului asupra sănătății fizice

De altfel studiile arată că stilul negativ de a privi sinele, alte persoane și mediul crește nivelul de cortizol, ne poate face în timp hipertensivi, scade rezistența sistemului imunitar, crește stresul și nivelul de inflamație în corp și ne îmbolnăvește în timp. A genera atâta negativitate este similar cu a încerca să servești cu otravă pe altcineva și totuși otrăvindu-te pe tine însuți în loc.

Așa că cel puțin pentru beneficii de sănătate ai putea să adopți perspectiva albinuței în locul perspectivei muștei. Nu căuta rahat, mai ales acolo unde nu e cazul. Caută flori. Cei la un nivel avansat reușesc cumva să creeze flori inclusiv din gunoi. Fii și tu mai eco cu mediul tău și reciclează din gunoiul care te înconjoară uneori, creând ceva ce aduce mai mult a floare decât a gunoi. Exersează-ți de acum încolo creativitatea stoică dacă vrei.

Ce înseamnă creativitatea stoică?

Creativitatea stoică înseamnă a privi obstacolele care ți se pun în cale ca și provocări pentru dezvoltarea și evoluția proprie.

Cine este de fapt un prieten nesuferit, critic și negativist? Este un antrenor personal pentru răbdarea și toleranța ta. În cine se transformă de fapt o prietenă care când tu treci printr-o perioadă extrem de dificilă în viață, brusc are și ea probleme mai mult sau mai puțin închipuite. Îi vine așa de greu să îți fie alături încât ajungi tu să ai grijă de ea și de tine. Ei bine, cu perspectiva stoică cum ai trata astfel de situații în viață? Cum ar trata ca stoic astfel de prietenii în care tu nu ai spațiu să fii slab sau bolnav sau să ai nevoi, ci ți se pretinde (chair dacă nu conștient) să duci mereu greul emoțional și al tău, și al celuilalt?

Stoicul ia toate situațiile care prezintă provocare ca pe lecții din care poate crește. Situațiile frustrante ne antrenează răbdarea. Prieteniile foarte solicitante ne antrenează compasiunea sau toleranța. Oamenii toxici sau foarte dificili ne antrenează abilitatea de a lua decizii dure sau de a termina relații. Relațiile nesănătoase ne antrenează abilitatea de a face curat în viața proprie și a învăța egoismul sănătos.

E flatant să fii mereu necesar în viața cuiva? Atâta vreme cât nu este copilul propriu, aceste persoane care au mereu nevoie de tine, care sunt adulte la rândul lor și pentru care tu și nevoile tale nu prea sunt o prioritate, îți antrenează abilitatea de a lua decizii în care te pui pe locul întâi în viața proprie, îți antrenează abilitatea de a găsi un echilibru sănătos între a oferi și a primi.

Orice situație dificilă este o oportunitate de învățare pentru un stoic. De aceea noi stoicii nu prea avem nevoie de negativitate, pesimism sau critică pentru că, deși nu căutăm cu lumânarea dificultățile în viață, le primim ca oportunități de creștere atunci când ele se întâmplă.

“Te consider lipsit de noroc dacă că nu ai trăit niciodată nenorocirea. Ai trecut prin viață fără un adversar – nimeni nu va putea ști vreodată de ce anume ești capabil, nici măcar tu însuți. “- Seneca

Exercițiu audio pentru a face față persoanelor toxice sau negative din viața ta

Am creat un exercițiu audio de auto-hipnoză care te ajută să înveți cum să îți schimbi perspectiva pentru a face față persoanelor toxice, negative sau dificile din viața ta. Dacă dorești și alte exerciții audio, verifică pagina cu mostre de exerciții sau solicită un exercițiu personalizat nevoilor tale prin formularul de contact.

Exercițiul audio pentru reziliență în fața persoanelor toxice, dificile sau negative

Laura Scrie

Eu sunt Laura, mămica unei fetițe adorabile, psihoterapeut de profesie, pasionată de dezvoltare personală, nutriție și procesele performanței. Locuiesc în Tenerife și practic în continuare tenis competitiv. Momentan lucrez în domeniul tehnologiei informației în limba germană, scriu în timpul liber și ofer uneori ședințe de coaching celor pasionați de optimizare personală.

2 Replies to “Cum faci față criticii, negativismului și persoanelor toxice”

  1. Articolul a avut realmente un impact prompt asupra mea . Am inteles foarte bine ca si eu am fost si poate mai sunt uneori o musca si ca asta nu imi va aduce vreun avantaj , dimpotriva . E mai usor sa devii musca decat albina. Oricum , un articol care te pune sa gandesti ( ceea ce pe mine ma incanta).
    Sa fii albina , trebuie sa dai dovada de niste efort si perseverenta , sa calculezi pasii cei mai intelepti, sa alegi sa vez binele in tot ceea ce viata iti ofera . De azi , ma metamorfozez in albina . Cred ca dupa musca style o sa devin o albina si mai harnica ! Imbratisari calde 💜

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Despre mine

Psihoterapeut Online Laura Sandu

Sunt Laura Sandu, de profesie psiholog și psihoterapeut, mămica unei fetițe adorabile, pasionată de nutriție, dezvoltare personală și procesele succesului și performanței. Lucrarea mea de dizertație pentru masterul de psihologie…

Invită succesul în viața ta

Acceptarea neconditionata