Author Archive admin

Nu pierde nici o oportunitate să te apropii de copilul tău

Mă interesează tot ce ține de îngrijirea copiilor, dar recomandările pe care le împărtășesc se bazează pe un obiectiv: clădirea unei relații sănătoase cu copiii noștri.

Multe lucruri sunt legate de acest aspect. Calitatea legăturii noastre va dicta dacă a-i învăța comportament adecvat pe copiii noștri este simplu și de succes sau dacă va fi ceva care creează confuzie. Acest aspect decide dacă copiii se simt în siguranță și au un sentiment de individualitate și de încredere în ei înșiși care îi asistă în atingerea potențialului lor. Dar poate cel mai important: relația noastră cu ei va fi pentru totdeauna înregistrată în psihicul copilului ca și modelul de iubire și idealul la care vor aspira în viitoarele lor relații de intimitate afectivă.

În primii ani de viață când copiii sunt atât de impresionabili, fiecare interacțiune pe care o avem cu ei este o oportunitate de a aprofunda legătura dintre noi… sau nu. Uneori o lipsă de conexiune cu ei este doar o mică oportunitate pierdută. Alteori această conexiune pierdută crează distanță, pierderea încrederii și chiar acționează într-un mod invalidant pentru copiii noștri.

A lega relația cu ei înseamnă de multe ori a ne ignora propriile porniri și impulsuri emoționale și a gândi înainte să acționăm. Iată câteva exemple:

1. Nu vreau să aud plâns

A auzi și a recunoaște emoțiile copiilor noștri poate fi un proces intens și solicitant, dar este esențial pentru a crește copii sănătoși care simt contact cu noi.

Distrugem legătura cu ei când le minimizăm emoțiile („Oh, nu-ți fie frică, e doar un cățeluș”) sau le invalidăm („Hai că nu te-a durut” sau „Alea nu sunt lacrimi adevărate”) sau ne grăbim să trecem peste emoțiile lor („Hai, hai că ajunge”), sau când nu citim corect plânsul bebelușului sau al copilului și încercăm să îl liniștim înainte să ascultăm și să înțelegem ce solicită.

De vreme de emoțiile sunt involuntare (și chiar dacă par forțate, cine suntem noi să decidem asta?), aceste răspunsuri ale noastre care nu leagă o punte emoțională cu copiii îi învață de asemenea pe copii că ei nu sunt acceptabili pe de-a-ntregul în fața părinților sau celor care-i iubesc, că nu pot să aibă încredere în ei înșiși și în ceea ce simt.

Secretul în a ne conecta cu copiii noștri este să îi întâmpinăm acolo unde se află ei. Să îi ascultăm atent și să îi recunoaștem așa cum sunt. Nu putem greși sau exagera când recunoaștem: „Ești atât de supărat că trebuie să plecăm. Oh, este foarte dificil pentru tine! Am spus că e timpul să mergem când tu voiam tare, tare să stăm mai mult. Așa frumos te distrai!”

2. Nu vrem să fim persoana care îi confruntă și crează neplăceri

Distragerea atenției este opusul conexiunii, și totuși aud adesea oferită ca și soluție acceptabilă ”redirecționarea atenției” pentru bebeluși și copilași. Serios?

Distragerea atenției nu învață copilul vreun comportament adecvat. Ceea ce îi învață pe copii este că nu au parte de o conexiune onestă în primii și cei mai formativi ani de viață. Așadar aceste distrageri, laolaltă cu alte strategii manipulative și de control precum mituirea de exemplu, șiretlicuri și trucuri dar și pedeapsa (cea mai dezbinantă strategie din toate)  amenință relația noastră necesară de încredere în atașamentul părinte-copil.

Copiii au nevoie de răspunsuri foarte simple, oneste, pline de empatie, dar directe, în mod deosebit când testează limitele și învață despre limite acceptabile. Părintele care confruntă situațiile onest, recunoscând punctul de vedere al copilului și posibila (sau probabila) neplăcere și protest poate că se preocupă puțin de a nu fi antipatic, dar acest părinte va fi „de încredere”, persoana autentică, plină de curaj, pentru care copilul simte maximă apropiere și cu care se simte cel mai în siguranță. (Pentru detalii, vezi articolele mele despre cum să disciplinezi non-punitiv și cu respect ).

3. Simțim că avem o miză în ceea ce învață sau cum se joacă copilul nostru

„N-ar fi viața mai ușoară atât pentru copii cât și pentru părinți dacă părinții ar observa, s-ar relaxa și ar savura ceea ce fac copiii, în loc să continue să-i învețe lucruri pentru care copiii încă nu sunt pregătiți să le asimileze?” – Magda Gerber

A aprecia copilul, a valora ceea ce face și cu ce se ocupă în acest moment vă va uni și va transmite mesajul pozitiv de acceptare și aprecierea pentru copilul tău. Iarași, cheia este să întâmpini copilul acolo unde se află el. Felul în care aleg copiii să se joace și să învețe este de cele mai multe ori mai bine decât doar suficient – este lucrul perfect pe care l-ar putea face în acel moment.

Dar uneori agenda noastră de părinte ne ia pe dinainte și îi face pe părinte și copil să ajungă mai deconectați și mai puțin împliniți. Anna Banas împărtășește un exemplu în blogul său „Fiecare moment este perfect”. Ea concluzionează „Ce ușor este să presupui că știi mai bine ceea ce vrea celălalt. Și de ce? Ironia este maximă când vorbim despre a ne „distra”, nu-i așa?”

Ziua de naștere a fiului meu weekendul trecut mi-a reamintit de câtă putere are renunțarea la agenda noastră parentală și valorarea a ceea ce este. Ne-am petrecut după-masa decorând casa cu pânze de păianjen, fantome și alte lucruri înfricoșătoare la solicitarea fiului nostru și un prieten drag, nașul fiului nostru, a fost „angajat” ca și DJ.

Eram complet pregătiți pentru petrecerea noastră în casă când brusc planurile fiului și ale oaspeților săi sau schimbat. Au luat bețele fluorescente afară cu party cu tot și au petrecut toată seara aruncându-le de la unul la altul sub clar de lună, într-un joc inventat de ei numit „Războiul curcubeelor”. Pentru altă familie, această turnură ar fi fost poate dezamăgitoare, dar noi ne-am amuzat și ne-am entuziasmat de cât de distractiv găsesc copiii această joacă inventată. Am împărtășit cu ei acest succes al party-ului.

5. Nu avem răbdare pentru comportamente exagerate, super-dramatice și nerezonabile

Copilașii la 2-4 pot părea că au reacții emoții și  gesturi exagerate. Pot părea că sunt lacomi, egoiști, exagerat de sensibili, plângăcioși, lăudăroși și lista continuă. Parcă dau probă în mod inconștient pentru cele mai antipatice comportamente doar ca să ne testeze reacțiile. Oare o să le acceptăm, o să le înțelegem, o să fim de partea lor? Au nevoie ca noi să fim de partea lor.

Simt mare admirație pentru un părinte anume care e conștientă că are nevoie de ajutor cu asta. Are o tendință (moștenită de la părinții ei) să nu țină cont de punctul de vedere al fiicei ei. Simte cum automat se duce în zona de desconsiderare aproape împotriva voinței proprii. De exemplu, dacă fiica ei se plânge că alt copil a împins-o puțin și mama ei vede că nu e nimic serios, spune automat „Oh hai că nu a făcut-o intenționat. E ok.” Eu o încurajez să se surprindă când face asta și să întâmpine nevoie copilului acolo unde se află copilul și să-i aprobe și recunoască perspectiva, nu să o desconsidere. „Oh, te-a durut? Îmi pare rău că s-a întâmplat. Tu și Peter v-ați ciocnit? Au!” Ajustări subtile precum acestea fac diferența între conectarea cu copilul nostru și invalidarea.

6. Vrem să trecem rapid peste sarcinile de îngrijire a copilului

Pune scutec, hrănește, fă-i baie, pregătește-l de culcare sunt oportunități importante de a încetini ritmul și de a ne conecta cu copilul. Realizăm asta prin păstrarea atenției asupra lor și invitând copilul să participe, chiar și atunci când nu merge perfect – mai ales când nu merge perfect. Aceste momente sunt perfecte pentru tipul de intimitate care nu doar aprofundează conexiunea noastră cu copilul, dar și reumple rezervoarele fizice și sufletești ale copilului nostru.

Sunt întrebată adesea „Cum să fiu atentă când copilul are nevoie de hrană 24 din 24?” sau „Fii-miu detestă să-i schimb scutecul. Trebuie să-i distrag atenția și să termin cât mai repede.” În mod ironic, acestea sunt rezultate frecvente ale deconcetării. Bebelușii au mai puțină nevoie de alăptare și apreciază schimbatul mai mult când suntem mai conectați cu ei în timpul acestor activități.

„În orice moment te-ai afla, execută ce faci cu atenția complet imersată în activitate. Dacă ești doar parțial atentă, nu ești complet acolo. Bebelușii atunci vor fi doar pe jumătate satisfăcuți cu atenția care li se oferă.” – Magda Gerber

7. Ezităm să ne exprimăm dragostea, aprecierea, recunoștința și scuzele când copilul nu pare să ne asculte

Fie că copiii noștri sunt bebeluși, toddleri, adolescenți sau între, când vorbim despre sentimentele care ne leagă, ei ne ascultă cu atenție.

În unul din cursurile RIE ne-am întâlnit cu părinții o ultimă dată și mi-am luat la revedere de la familii cu are stăteam pe podea în fiecare săptămână timp de aproape doi ani. Am început să împărtășesc cu Maren de doi ani, cea puternică, dulce și uneori foarte plină de voință și pe care am savurat s-o văd crescând și jucându-se, dar ea s-a dus în treaba ei. Eu am continuat să spun ce aveam de spus. În momentul în care am terminat de zis, ea s-a întors și m-a surprins cu cea mai dulce îmbrățișare și pupic.

 

Articol de Janet Lansbury pe janetlansbury.com, tradus de Laura Sandu

Tags, , , , ,

Cum convingi bărbatul pe care îl iubești să fie un soț mai bun

Nu-ți fă griji, o luăm ușurel…

Este foarte dureros să simți că bărbatul care era atât de iubitor înainte acum te ignoră și te neglijează. Dar dacă vrei să știi cum să repari o relație sau căsnicia ta, un aspect esențial este să începi nu prin a-l critica, ci prin a-l ajuta să înțeleagă cum anume să fie un soț mai bun, un soț care respectă nevoile și dorințele tale la fel de mult cum le respectă și pe ale lui.

Primul semn pe care poate îl observi când soțul începe să te neglijeze sau să te ia de-a gata este unul simplu – cum te face să te simți comportamentul lui față de tine.

Poate nu povestește cu tine la fel de mult cum obișnuia. Poate a ajuns foarte preocupat cu munca. Poate alege să petreacă mai mult timp singur sau se implică mai rar în activități pe care obișnuiați să le faceți împreună în mod regulat.

Oricare ar fi scuzele pe care le folosește pentru a justifica aceste schimbări, dacă te simți neglijată în contextul căsniciei voastre sau a relației voastre, șansele sunt destul de mari că nu este doar în închipuirea ta.

Sentimentele tale sunt primul semn de probleme într-o căsnicie și niciodată nu e bine să le ignori.

Când vine vorba de a identifica nevoile tale și la tip de relație îți dorești, ai încredere în instinctele tale. Tu te cunoști cel mai bine, tu îți cunoști nevoile și relația.

Bineînțeles nu e ușor să conștientizezi aceste sentimente înfricoșătoare. Pare uneori că se sintetizează în două opțiuni: fie confrunți problema cu soțul tău, fie permiți comportamentului lui să continue.

Este o situație clasică de a fi prinsă între ciocan și nicovală.

Confruntarea nu e ușoară de multe ori, dar știi și faptul că nu poți continua pretinzând că totul e perfect când de fapt nu este – și la drept vorbind nici nu ar trebui să te prefaci că totul e ok!

Dacă te simți neglijată sau ignorată de bărbatul pe care îl iubești, iată 4 pași pe care îi poți face pentru a repara relația, salva căsnicia și a-i arăta cum să fie un soț mai bun.

1. Fă-ți curaj să deschizi conversația despre ce nu merge.

Preia inițiativa și deschide subiectul cu soțul tău într-un mod blând dar în termeni fermi, despre cum te simți și ce nevoi ai tu pe care el le-ar putea întâmpina.

Acest aspect poate fi unul înfricoșător pentru femei, deoarece sunt conștiente că un bărbat în această situație se poate simți vulnerabil și poate încerca să aplaneze sau redirecționeze poziția ta fermă și poate ieșită din tiparul cotidian prin încercări de intimidare ca tu să bați în retragere.

Dar când un bărbat reacționează astfel, ține minte că nu este neapărat pentru că nu îi pasă. Cel mai probabil simte mult disconfort și recurge la comportament care-l ține la adăpost în spatele pereților ridicați inconștient pentru a se proteja emoțional, a te ține la depărtare și a întrerupe comunicarea care este sursa disconfortului.

Indiferent cât de descuranjantă poate fi aceasta de acțiune, este sănătoasă – și necesară – ca prim pas.

Prezintă soțului tău această temă ca importantă pentru tine și care trebuie abordată. Fii fermă, dar blândă, pe măsură ce îi expui exact cum te simți tu referitor la ce observi că lipsește din relaie, precum și ce solicitări precise ai din partea lui pentru a repara acest zone ale relației.

2. Explică-i soțului nevoile tale în detaliu

Multe femei consideră că nu e necesar să menționeze explicit partenerilor lor nevoile și dorințele lor. În opinia lor a exprima aceste aspecte către soț de a face gesturi romantice din când în când precum a aduce o floare fără vreun motiv special fură din puterea și romantismul gestului lui.

Acest mod de a privi situație este pe cât de fals, pe atât de inutil pentru amândoi.

Bărbații nu sunt mereu experți la a-și exprima sentimentele, chiar și atunci când sentimentele lor sunt chiar puternice. Este foarte probabil ca el să fie sub impresia că ești absolut conștientă de profunzimea sentimentelor lui pentru tine, îndiferent de acțiunile sale sau de cuvintele pe care le spune sau nu.

Privește situația ca pe o oportunitate de a-l învăța că a face timp pentru tine și de a împărtăși sentimentele lui pentru tine sunt nevoi importante ale tale. Și nu-ți fie teamă să îi spui ce anume ți-ai dori să vezi mai des din partea lui.

Când îi spui ce nevoi ai, îi faci munca mult mai ușoară și crești șansa ca ce dorești să facă și să spună chiar să se întâmple.

Poate crede că vrei mari demonstrații de dragoste, fără să realizeze că un lucru simplu precum a merge la magazin pentru o floare din când în când este absolut suficient. Când îi indici ce ai nevoie, îi vine mai ușor să exerseze „generozitate înțeleaptă” prin a realiza pentru tine lucruri mici cu frecvență mai mare, menținând nivelul iubirii voastre în relație la optim.

Așadar fii cât mai precisă cu putință.

Dacă vrei ca el să gătească sau să aducă cina acasă uneori în săptămână sau să-ți faciliteze o pauză, spune-i. Dacă îți plac florile sau să te invite la film sau orice alt gest, spune-i. Nu-l lăsa să îți citească gândurile bazându-se pe comentarii și sugestii vagi sau chiar pasiv-agresive.

Dacă încerci să te apropii de el și nu reușești să obții ce ai nevoie, mai bine decât să arunci o afirmație generală de tipul „Nu-mi place cum mă tratezi în momentul ăsta”, încearcă să te focusezi pe aspecte specifice care se pot concretiza într-o acțiune precisă precum ”Iubire, îmi doresc să petrec mai mult timp cu tine și simt că mă îndepărtezi.”

Asta îi indică anume care este problema și ce poate face el concret să o repare.

Cu cât oferi mai mult ghidaj, cu atât îi este mai ușor să îți întâmpine nevoile tale.

3. Apreciază-i eforturile de a-ți întâmpina nevoile așa cum ai solicitat

Când observi că soțul tău încearcă onest să îți arate că a fost atent la ce ai spus și că încearcă să îți arate că te iubește, tu trebuie să fii receptivă. Este ușor să fii critică, în mod deosebit când simți dezamăgirea după o perioadă de neglijare și nu consideri că a reușit încă cine știe ce în modificarea situației.

Dacă i-ai exprimat deja ce ai nevoie și i-ai dat exemple clare de cum anume poate să îți arate afecțiune și a răspuns prin a începe acțiuni în acest sens, este foarte important să îl încurajezi.

Nu te concentra pe negativ și nu te plânge că e prea puțin și e prea târziu. A încerca să-l faci să se simtă prost pentru eforturile lui este cea mai rapidă metodă de a-i asasina dorința de a mai încerca vreodată.

Când soțul tău vede aprecierea ta onestă pentru pașii pe care îi face el pentru a-ți întâmpina dorințele, va încerca automat mai mult și mai bine.

Soțul tău te iubește. Fii blândă cu el pe măsură ce învață cum să îți arate cât te iubește. Vorbește-i cu blândețe. Recompensează-i eforturile cu apreciere și blândețe.

Amândoi aveți de câștigat în timp.

4. Rămâi disponibillă emoțional pentru el

Când cineva se simte neglijat în relație, e ușor să reacționeze precum un animal rănit și să se retragă sau să atace pentru a se auto-proteja. Dar retragerea când te simți rănită emoțional nu rezolvă problema, dimpotrivă chiar poate cauza mai multe probleme.

Una din cele mai ușoare metode de a salva căsnicia și a aprofunda nivelul intimității în relația voastră este de a-l iubi și aprecia și mai mult.

Când îl abordezi cu afecțiune, îl contaminezi și pe el, făcându-l mai receptiv la ideea de a-ți arăta mai multă dragoste.

Dacă te simți neglijată, încearcă să ajungi la el prin metode mici dar pline de semnificație. Fii afectuoasă și fă gesturi mici care știi că sunt importante pentru el.

De vreme ce bărbații nu sunt întotdeauna experți în comunicare și se confruntă deseori cu dificultatea de a vorbi despre problemele lor, aceste gesturi afectuoase pot fi exact ce au nevoie pentru a-l scoate dintr-o zonă dureroasă și de a se concentra pe tine – și relația voastră – așa cum obișnuia să o facă.

Fie că este epuizat sau supra-solicitat la muncă, va aprecia eforturile tale de a-l face să se simtă mai bine.

Oricare ar fi situația, nu există problema de a oferi soțului prea multă iubire!

Meriți să ți se întâmpine nevoile în relație și să te simți iubită de soțul tău.

Nici o relație nu este perfectă, dar cu răbdare, comunicare directă și onestitate referitor la nevoile și dorințele tale, vei fi în curând capabilă de a trece la etapa următoare în relație și a te asigura că aceste sentimente de neglijare și ignorare să fie un aspect din trecut.

Când vă protejați și apreciați unul pe celălalt nu simți nevoia să rămâi preocupată de minusuri în relație. Și când apar noi probleme, vei avea deja instrumentele necesare de a depăși obstacolele împreună.

 

Articol de Terry Real publicat în YourTango, traducere de Laura Sandu.

Tags, , ,

Autosabotajul și încrederea în sine scazută

Multe persoane apelează la psiholog pentru că au dificultăți în a înțelege singuri de ce fac alegerile pe care le fac. Unele direcții de acțiune par a nu avea explicație nici în nevoi, nici în dorințe mai noi sau mai vechi, și totuși solicită insistent atenție. De ce suntem atrași de direcții de acțiune aparent fără sens? Cum putem să ne explicăm niște acțiuni sau inacțiuni dacă avem întotdeauna puterea de a alege? Ce rost are procrastinarea noastră în unele situații? Ei bine, pentru unii dintre noi, răspunsul se află parțial într-un articol publicat în PsychCentral, pe care îl voi traduce mai jos pentru cei care caută să găsească răspunsul, dar preferă lectura în limba română.

Ruperea legăturii dintre stima de sine scăzută și auto-sabotaj

Un articol de Will Williams publicat în PsychCentral.com

(Timp citire aproximativ 3 minute)

Stima de sine scăzută ne poate transforma viața într-o serie de profeții auto-îndeplinite. Lipsa încrederii în noi înșine – sentimentul că nu avem valoare sau că suntem sortiți eșecului – merge de multe mână în mână cu stima de sine scăzută și această legătură poate fi dificil de întrerupt.

Fie că e vorba de credința că pur și simplu nu suntem pricepuți la ceva anume și astfel nu ne străduim prea tare, sau credința că nu putem fi iubiți cu adevărat de cineva și astfel ne îndepărtăm partenerul prin acțiunile noastre (sau lipsa noastră de acțiune), sau faptul că acceptăm rău tratament doar pentru că o mică parte din noi consideră că ne-o merităm; stima de sine scăzută ne poate influenț întreaga existență. Și într-un cerc vicios, realitatea care rezultă din aceste acțiuni ajung să ne confirme cele mai sumbre preziceri despre noi înșine.

Poate crea inclusiv un sentiment ciudat de satisfacție, un sentiment de care se agață persoanele cu stimă de sine scăzută. Poate este justificarea ciudată care spune „Na! Știam că nu mă iubește cu adevărat!” atunci când partenerul ne părăsește într-un final, sau sentimentul a ceva inevitabil când nu primim recunoștința meritată la slujbă – în ciuda faptului că nu avem încredere suficientă în noi pentru a fi asertivi.

Ideile noastre nu sunt puse la îndoială și percepția noastră despre noi înșine nu e nevoită să treacă prin procesul dificil de schimbare. În schimb putem rămâne blocați într-o zonă de confort (deși uneori această zonă nu e chiar confortabilă) de a nu încerca niciodată pentru că oricum am eșua dacă încercăm.

Stima de sine scăzută este deseori o mare problemă pentru persoanele care caută ajutor la specialiști și este deseori sursa altor probleme în viața. Așadar cum rupem legătura între stima de sine scăzută și auto-sabotaj?

Recunoaște auto-sabotajul în inacțiune

Iată un lucru pe care multă lume îl face. În loc să participe activ în viața lor, stima de sine scăzută împinge oamenii departe de a trăi viața din plin, lăsând evenimentele să treacă pe lângă noi fără efort sau intervenție.

Acest comportament nu ar părea că implică o acțiune evident auto-sabotantă, precum a ieși la băut în noaptea dinaintea unui interviu important sau stârnind mereu certuri cu partenerul sau partenera.

Poate e vorba de o slujba mult râvnită care se profilează. Fără să-și dea seama, persoanele cu stimă de sine scăzută se trezesc căutând motive să amâne să aplice la job, așteptând și tot așteptând până trece oportunitatea pe lângă ei. Sau poate e vorba de o dispută cu un prieten. În loc de a prelua inițiativa și a rezolva disputa, ea este ignorată și i se permite să mustească de resentimente până când într-un final se crează o detașare considerabilă în interiorul relației.

Auto-sabotajul nu trebuie să fie ceva activ și e important a recunoaște comportamentele care ne țin pe loc, oricare ar fi ele.

Ține un jurnal pentru a conștientiza

A ține evidența felului cum ne umplem timpul, a felului cum ne simțim și a motivațiilor din spatele comportamentelor noastre ne pot crește nivelul nostru de auto-conștientizare. Problema cu stima de sine scăzută este că ne dă un sentiment așa de puternic de certitudine în viețile noastre că nici măcar nu ne dăm seama cât ne afectează și cum deciziile noastre se reflectă în încrederea în noi înșine și invers.

Stima de sine scăzută poate fi motorul care împinge comportamentul nostru și pe care nici nu-l remarcăm ca fiind negativ. De exemplu poate apelăm mereu la interacțiunea cu o persoană arogantă din viața noastră, chiar dacă ne face mai puțin fericiți decât am fi în alte condiții. Ceea ce vedem noi acum ca a menține pacea și armonia, sau a privi lucrurile mai relaxat, ne poate de fapt cauza acțiuni sistematice împotriva intereselor noastre personale.

Uneori se solicită introspecție atentă pentru a realiza că așa stau lucrurile de fapt și de aceea a ține un jurnal – chiar dacă ia forma unor rânduri reprezentând fluxul conștiinței sau o pură documentare a observațiilor și activităților zilei – poate fi de mare ajutor.

Începe activități care îți susțin stima de sine

Recomand meditația pentru a crește conștientizarea momentului prezent (ceea ce ajută oamenii în a deveni conștienți de mecanismele proprii de declanșare emoțională (triggers)), de a reduce stresul și de a crește încrederea în sine. Dar și alte acțiuni pot ajuta și cel mai important este (chiar dacă e dificil) să facem primul pas în a ne demonstra că greșim în acest aspect.

Uneori atunci când credem cu sinceritate în lipsa noastră de abilitate sau că putem fi plăcuți de cineva, a face un efort inteționat de a ne expune situațiilor variate poate fi cel mai bun lucru de făcut – indiferent de nivelul de disconfort inițial. Rețiine că orice, de la a vorbi cu persoane noi la a croșeta ceva, solicită exercițiu și nimeni nu este bun la ceva din prima.

Mitul puterii talentului înnăscut ne ține în loc pe mulți dintre noi. Chiar și cea mai talentată persoană trebuie să petreacă multe ore perfecționându-și înclinația nativă, de aceea persoanele care poate sunt foarte nostime pentru prietenii lor apropriați se pot confrunta cu eșec răsunător prima dată pe scena de stand-up de exemplu. Perseverența este cea care într-un final îi ajută să capteze o audiență întreagă cu umorul lor.

Depășirea dubiilor inițiale despre abilitățile proprii ne ajută să investim timpul necesar pentru a crea obiceiuri care ne susțin dezvoltarea încrederii în sine. Este o parte esențială în procesul de evadare din auto-sabotaj și ne ajută să pășim în direcția unui viitor plin de încredere în sine care ne poate schimba viața.

Traducere: Laura Sandu

Tags, , , , , , , ,

Importanta Esecului in Parenting

De ce este important sa creem un spatiu safe/de siguranta in care atat noi ca parinti cat si copiii nostri sa esuam in liniste. Ce vreau sa spun cu asta?

Ceea ce faci este foarte important, poate mult mai important decat ceea ce spui. Ca parinte procesul este totul. Nu rezultatul, ci procesul. Daca nu vrei ca copilul tau sa tipe, tu nu tipi. Daca vrei ca copilul tau sa nu loveasca, tu nu lovesti. Daca vrei ca copilul tau sa fie empatic fata de alti copii si persoane, tu trebuie sa fii empatic cu copilul tau. Intotdeauna procesul este mai important decat continutul cand incerci sa transmiti o competenta la copil. Copiii ne urmaresc, ne studiaza si invata competentele astea implicit, adica direct in fibra lor, somatic, fiziologic, neuronal. Se uita ce faci si iti modeleaza comportamentul. Si care dintre noi este perfect ca parinte sau om? Nimeni. Alt raspuns nu exista. Pur si simplu nimeni nu este perfect. Asadar vom gresi. Si daca gresim fata de copil, ne ducem si ne cerem scuze. Ai ridicat vocea la copil? Cand ti-ai recapatat echilibrul, te duci la copil si-i spui: “Ionut, cred ca am gresit dimineata ca am ridicat vocea cand m-am enervat. Imi pare rau ca am ridicat vocea. Ma ierti?”

Gandeste-te ce lectie extrage copilul tau din comportamentul tau in fata esecului propriu. Copilul se simte vazut si inteles, ai percutat ca ceea ce ai facut l-a deranjat si pe el, ca iti pasa de efectul pe care il are comportamentul tau asupra lui, ca intelegi ce are nevoie. Pe langa asta are experienta unui ditamai adult care este imperfect, care nu se sustrage sau ascunde de imperfectiunile sale si care demonstreaza abilitate de corectare a greselilor. Ii arati prin propriul exemplu ce inseamna sa iti asumi responsabilitatea pentru actiunile tale, ii arati cum constientizezi efectul actiunilor tale asupra persoanelor din jur, ii arati disponibilitatea ta de a acomoda bunastarea emotionala a altora si de a face pasii necesari, chiar daca sunt inconfortabili, de a exprima regret pentru o actiune neinspirata si de a solicita iertare.

Copilul invata ca merita sa fie tratat cu respect, ca o persoana la fel ca oricare alta. Copilul invata sa se priveasca pe sine cu respect si invata sa solicite comportament respectuos de la altii cand creste. Inca o lectie foarte valoroasa pentru copil este ca li se permite si lor sa fie imperfecti. Ca a fi imperfect nu e un capat de tara si iata cum se poate repara. Faci o prostiuta fata de cineva, ai ocazia sa revii, sa ti-o asumi si sa ceri iertare. Si iata cum repari o ruptura intr-o relatie. Iar a invata cum sa repari rupturi in relatii este o competenta esentiala si in cuplu, si la job si absolut peste tot pe unde exista relatii de o natura sau alta. A repara adecvat rupturile in relatii este o competenta necesara realizarii atasamentului securizant intre oameni. Iata de ce este important sa iti permiti sa esuezi in fata copilului. Pentru ca este o oportunitate de invatare, de a arata ca imperfectiunea se accepta si ca exista metode de reparat rupturile in relatii.

Tags, , ,